Dezvoltarea armonioasă a personalității unui individ se află în strânsă
legătură cu experiențele pe care acesta le are în copilărie și în perioada
adolescenței. Familia, în principal părinții, joacă un rol de neînlocuit în
educația copilului. Familia este primul grup din care o persoană face parte,
este mediul în care aceasta învață cum să se comporte și cum să se adapteze
traiului în societate și, poate mai important decât atât, este sursa primară și
constantă de afecțiune.
În prezent însă foarte multe familii se confruntă cu o provocare dureroasă,
specifică țărilor aflate în tranziție. Părinții sunt despărțiți pentru perioade
mai lungi sau mai scurte de copiii lor, în momentul în care sunt nevoiți să
plece din țară pentru a lucra în altă parte. Fie din cauza faptului că nu sunt
suficiente locuri de muncă, fie pentru că salariile pe care le-ar obține dacă
nu ar pleca nu ar fi de ajuns pentru a asigura un trai decent, mulți adulți fac
sacrificiul de a-și lăsa copiii în grija bunicilor sau a altor rude pentru ca,
pe de altă parte, să le poată oferi condițiile materiale necesare.
Deși această situație afectează în mod inevitabil dezvoltarea copilului sau
adolescentului, există anumite circumstanțe care pot atenua sau, din contră,
agrava relațiile de familie în acest context.
Cel mai fericit caz este atunci când copilul este lăsat în grija unui adult
din cadrul familiei apropiate (bunic, unchi, mătușă), care poate să îi ofere
acestuia atât afecțiune, cât și să se constituie într-o figură cu autoritate
pentru acesta, iar părinții continuă să comunice de la distanță în mod eficient
cu copilul.
Din punct de vedere psiho-social, plecarea părinților (în special dacă este cazul
ambilor părinți) poate avea anumite consecințe negative asupra copiilor:
- Copilul trece
printr-o criză a modelelor, fără să mai aibă la îndemână modelul confortabil al
părinților și se poate reorienta înspre modele defectuoase, din media sau din
anturaj;
-
Copilul
resimte lipsa afecțiunii parentale și poate dezvolta un complex de
inferioritate față de alți copii sau chiar se poate simți abandonat;
-
Copilul
ajunge să dezvolte convingerea că normele sociale nu au relevanță, atâta timp
cât nu au împiedicat despărțirea familiei și să dezvolte comportamente
antisociale, agresive.
Pentru a evita aceste efecte, părinții au datoria de a se păstra prezenți în
viața copiilor. Acest lucru nu mai este atât de dificil de realizat, datorită
metodelor moderne de comunicare. Părinții pot vorbi zilnic cu copiii lor pe Skype
sau la telefon, încurajându-i să îi facă părtași la experiențele lor de viață
și preocupându-se de situația lor școlară. Astfel, copiii vor simți că nu fost
abandonați și vor putea să se raporteze în continuare la părinți ca la niște
modele viabile și accesibile.
În final, legăturile din interiorul familiei se pot chiar întări, părinții
și copiii trecând împreună printr-o experiență dificilă. Comunicarea ajută
copiii să înțeleagă că actul părinților nu a fost un act egoist, ci din contră
un sacrificiu pentru ca ei să poată beneficia de o educație mai bună și să aibă
șanse mai mari la o viață fericită.
Dar nu doar părinții trebuie să acționeze înțelept pentru a ameliora
situația acestor copii, ci și societatea, în special instituția școlii. Sunt
momente în care performanțele școlare pot să scadă, pe fondul acestei probleme,
iar dacă profesorii nu dovedesc înțelegere se poate ajunge chiar la abandon
școlar. Prin intermediul școlii, se pot oferi servicii de consiliere
psihologică pentru elevii aflați în astfel de situații.
O altă inițiativă utilă în acest sens sunt centrele de zi deschise de
anumite ONG-uri, pe lângă școli în care copiii proveniți din familii
defavorizate pot beneficia gratuit de activități „after-school”. În acest fel,
acești copii pot fi ajutați să țină pasul cu ceea ce li se predă la școală, dar
pot și să beneficieze de consiliere psihologică și de contactul cu persoane interesate
de dezvoltarea lor personală. Un exemplu este inițiativa celor de la
Alternative Sociale în Iași.
Dar, chiar dacă părinții nu găsesc o variantă gratuită în zona din care
provin sau nu se află într-o situație atât de gravă încât să poată beneficia de
un astfel de ajutor, este o idee foarte bună să investească în activități extrașcolare
pentru copii sau în programe tip „after-school”.
Bibliografie
Analiză la nivel național asupra
fenomenului copiilor rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în
străinătate, 2008,
https://www.unicef.org/romania/ro/Raport_final_HAC.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu