Aflându-ne în România unde totul e posibil, un cal apăru din ceață tăindu-ne calea. Încercând să evităm calul și “șoferul” acestuia, nu am mai văzut bușteanul tras de cal. Am intrat din plin în el. Șoferul prudent şi viteza mică ne-au ferit de accidentări, dar mașina și-a abandonat fără rușine puntea-față chiar în mijlocul șoselei. “Șoferul” calului, un bade pe care nici sfârșitul lumii nu l-ar fi scos din impasibilitatea și calmul specific zonei, ne zise cu voce imperturbabilă: ”...apăi amu n-aveți ce face, o să mereţi la cabana de mai sus. Mașina o s-o ia nepotu-mi-o și până mâine o suda cumva fiarele ălea înapoi. Bine că nu mi-ați lovit calu’ sau, Doamne feri’ pe mine...”. În fața inocenței de prunc, a privirii senine și a părului cărunt, am rămas fără replică… senectutea moșului ne impunea un respect magic. Am acceptat situația și am pornit-o cu laptop-urile și bagajele în spate, brațe și umeri, spre cabană cu mica și firava speranță că vor avea conexiune internet și vom putea transmite proiectul la timp. În definitiv, clientul dorea să vadă proiectul final, nu pe noi.
După o oră, uzi până la piele, cu bagajele morman piramidal în fața recepționerului, punem sfioși întrebarea chinuitoare: “Aveți net în camere?”...momente de așteptare lungi ca zilele de vară și... AVEAU!!! Am luat cheile de la camere și ne-am înghesuit pe scări în sus, spre camere. Mai aveam câteva ore să realizăm o rețea pentru eficientizarea trimiterii datelor “împrăștiate” pe mai multe hard-uri și laptop-uri și să simulăm o prezentare de la distanță. În câteva minute trei laptop-uri deschise erau în așteptare și căutare de rețea... nimic. Schimbăm rapid camera... poate, poate... Tot nimic! Sunăm la recepție... moment de năruire a tuturor speranțelor noastre. În viteză, nu întrebasem și ce conexiune de internet vom avea. Pentru ca ghinionul să fie complet, ne era “servită” doar “la priză”. Nu aveam cum să rezolvăm problema în configurație “cablu”. Rețeaua, obligatorie transmiterii datelor, era imposibilă. Trei capete stăteau plecate neluând în seamă umezeala și oboseala amestecate cu o dezamăgire cruntă. Săptămânile de lucru și seriozitatea ce ne caracteriza erau pe cale să se ducă “pe apa sâmbetei”.
O străfulgerare mă făcu să sar în picioare urmărită de privirile uimite ale “plouaților” mei colegi. Mâna îmi plecă săgeată spre geantă... găsisem soluția! De câteva zile primisem cadou un router nano broadband wireless BR-6258n. Mic și nevinovat fiind, l-am lăsat în geantă neștiind că va fi salvatorul micii noastre afaceri.
Cu ajutorul acestui mic “cuțit elvețian” al rețelisticii, am închegat rapid o rețea wirelss în toată regula (prin funcția NAT/NAPT am fi putut conecta 253 de utilizatori). Cu cei 150Mbs reali, viteză de transfer, am reușit să susținem proiectul la timp, iar securitatea datelor am rezolvat-o printr-un singur click cu ajutorul comutatorului WPS (Wi-Fi Protected Setup). Transferul de date, prezentarea multimedia, conferința Skype… totul a decurs perfect.
BR-6258n de la Edimax oferă flexibilitate prin porturile WAN și LAN putând fi folosit ca router sau adaptor wireless. Funcțiile Virtual Server și DMZ permit accesarea de pe Internet a serverelor interne. Este un adaptor Wi-Fi nu doar pentru PC (Win,Mac,Linux) ci și pentru Xbox, imprimare, PS3 etc.
Router, adaptor, repeter, access point, nano BR-6258n de la Edimax compatibil cu standardele 802.11n, este un prieten ”all in one” căruia nu-i poți bănui capacitățile și avantajele decât doar în momentul punerii sale “la muncă”.
Aceasta a fost proba 21 a competiţiei SuperBlog 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu