marți, 25 octombrie 2011

Quo Vadis, hommo “informaticus”?

Existăm şi evoluăm într-o lume a vitezei, în care toţi oamenii fug de ceva sau după ceva.
Omul modern este creator şi receptor de informaţie, reuşind să ţină legătura cu lumea exterioară și să acţioneze în conformitate cu ea. În termeni cantitativi, "universul informaţional" ar fi totalitatea aspectelor informaţionale. Perceput în sintagmă este explorat doar de patru decenii. Este natural ca formulările ce ţintesc caracterizarea lui să aibă "mai puțină logică" decât formulările referitoare la alte tipuri de universuri, explorate de mai mult timp.

Deloc întâmplător, sociologii denumesc astazi "societatea informatizată" ceea ce nu cu mulți ani în urmă numeau "societatea post-industrială". Toate zonele importante ale vieţii sociale, de la politic, economic, servicii, la ştiință, cultură, educaţie sunt puternic marcate și condiţionate de ofensiva informaţiei.

Se poate observa că în societatea contemporană rețelele de calculatoare, în particular Internet-ul, au un rol esențial în globalizarea proceselor de comunicare. Industria calculatoarelor, atât din punctul de vedere al tehnologiei hard, cât și soft, este domeniul care a evoluat cel mai dinamic în secolul nostru. Acest progres spectaculos este evident, gândindu-ne că acum 40 de ani un sistem de calcul, de dimensiuni considerabile, nu avea nici pe departe performanţele calculatoarelor de astăzi, la un raport de dimensiune de aproximativ 1/104. Viteza de lucru a procesoarelor a evoluat și ea, aproximativ cu un factor de 10 la fiecare deceniu, ajungându-se în prezent la un procesor cu o frecvență de 8,4 GHz.


Este fantastic însă că atât un procesor, cât și corpul uman, dominat de creier, sunt formate din aceleaşi molecule. Din această “magie” a moleculelor, din nenumăratele lor combinații, este compusă viața noastră ca indivizi și ca univers. Structura lor conţine un număr fix de atomi: 92 de atomi pentru o lume. Cine ar putea crede că la baza întregii lumi de o enormă complexitate, se află mai puţin de 100 de entități elementare? Și totuşi aşa este. Atomii, al caror nume înseamnă “indivizibili” sunt de… 92 de tipuri şi îi găsim în tabelul lui Mendeleev. Există și atomi cu “adrese” dincolo de numarul 92, dar ei nu sunt stabili. Pot fi fabricați sau chiar detectați în stare naturală, dar se dezintegrează într-un timp mai lung sau mai scurt. Din aceşti atomi, omul, fiinţa superioară, a construit esența mileniului: calculatorul. Suntem într-o continuă cursă de dezvoltare a componentelor și performanţelor lui, bazată pe o perpetuă dependență de timp, devenind “sclavii” vitezei cu care evoluează acești “copii” ai gândirii noastre.


Domeniile de aplicabilitate au devenit atât de diverse, încălcându-ne aproape total intimitatea și cotidianul încât, prin simpla noastră gândire, am transformat viața de zi cu zi într-o adevărată luptă pentru existenţă. Aceiaşi 92 de atomi au “tras linia” dependenței de viteză și a adaptabilităţii la un nivel din ce în ce mai mare al tehnologiei și informaţiei. Ai de ales: ori te adaptezi și te integrezi ținând pasul cu această ameţitoare viteză de dezvoltare, ori dispari ca individ, ca parte a acestui univers înrobit tehnicii și te retragi într-un univers paralel. Oricum, dacă alegerea nu-ţi aparține, ea va aparține societății, rezultatul fiind acelaşi. Deci întrebarea nu este dacă noi putem ţine pasul cu acest mileniu ci dacă ne putem adapta lui.

Răspunsul e simplu, dezvoltarea tehnologică pornită de noi, este într-o continuă evoluție, astfel încât până și gadgeturile rezultate au ajuns să ne conducă viaţa de zi cu zi, transformându-ne în nişte dependenţi docili ai "societății informatizate", în fapt al propriilor idei și realizări, astfel încât până și alegerea unei variante asupra propriei soarte o lăsăm tot în grija gadget-urilor din dotare.


Miniaturizarea progresivă, “reţete” și gadget-uri inspirate din genetică şi din structura şi funcţionarea creierului, Nano Computer-ul şi Quantum Computer-ul ne bat deja la uşă.

Un lucru e sigur: toate aceste “facilități” tehnologice ale vieţii noastre ne-au permis şi o vor face cu siguranţă şi în viitor, să ne preocupăm de alte atâtea necunoscute care aşteaptă răspuns.


Această disertaţie reprezintă etapa 12 a concursului SuperBlog 2011.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu